Parlamentarii care au de câștigat de pe urma crizei guvernamentale. Voturile lor pot cântări greu în lunile următoare

Ieșirea PSD din coaliția de guvernământ poate relansa cariera politică a câtorva zeci de parlamentari care păreau să fi intrat într-un impas, după ce au rămas fără afiliere politică sau au format grupuri parlamentare mici care nu se bazează pe un partid cu o structură organizatorică solidă. Lipsa unei majorități clare îi face acum dezirabili pentru partidele mari care au nevoie de orice vot în vederea eventualelor moțiuni de cenzură care vor urma, în condițiile în care nu mai există o majoritate parlamentară care să susțină guvernul Bolojan.

Pentru ca o moțiune de cenzură să treacă, este nevoie de votul a cel puțin jumătate plus unu dintre senatori și deputați, adică 233. Coaliția PNL-USR-UDMR-minorități au împreună 108 deputați și 51 de senatori, adică un total de 159 de voturi. Asta presupunând că niciunul dintre cei 17 deputați ai minorităților nu va sprijini o eventual moțiune de cenzură, ceea ce nu este o certitudine.

Sunt voturi suficiente pentru succesul unei moțiuni de cenzură?

Situația este încurcată de faptul că nici în cazul în care PSD și AUR se pun de acord să voteze împreună o moțiune de cenzură, cele două partide nu ar avea cele 233 de voturi necesare demiterii guvernului Bolojan. Împreună au 156 de deputați și 64 de senatori, adică 220 de voturi.

O majoritate pentru demiterea Guvernului s-ar putea constitui, pe lângă PSD și AUR, cu voturile SOS România (15 deputați și un senator) și POT (6 deputați și 5 senatori). Pe lângă faptul că un acord politic atât de larg, cu partide situate clar la extremă, i-ar putea compromite pe social-democrați, este deocamdată incert dacă partidele conduse de Diana Șoșoacă și Anamaria Gavrilă sunt dispuse să facă un favor în primul rând PSD-ului care dorește înlăturarea lui Ilie Bolojan de la Palatul Victoria.

De asemenea, tabăra „suveranistă” este departe de a fi omogenă, ostilitatea dintre Șoșoacă și George Simion fiind de notorietate. De asemenea, și Anamaria Gavrilă a avut relații tensionate cu Simion în perioada când era deputată AUR.

Susținere firavă pentru guvernul Bolojan

Însă dacă cele trei partide care au mai rămas în coaliția care-l susține pe primul-ministru Ilie Bolojan au motive să spere că acesta nu va putea fi demis prin moțiune de cenzură, când vine vorba de eficiența guvernării pe viitor, perspectivele sunt sumbre, cu un guvern susținut de numai 159 de parlamentari din 465. Orice acord formal de colaborare cu vreunul dintre cele trei formațiuni suveraniste este aproape imposibil, mai ales că este vorba de coaliție care se intitulează „pro-europeană”.

Însă în Parlament sunt alte câteva zeci de parlamentari care sunt fără afiliere politică sau au format grupuri mai mici după ce au devenit independenți. Este vorba de parlamentarii care au intrat pe listele AUR, POT sau SOS România care fie au fost excluși din aceste formațiuni, fie le-au părăsit din cauza certurilor cu temperamentalii lor lideri de partid. Practic, rămași ai nimănui, își puteau considera cariera politică terminată, cu mai bine de jumătate de mandat încă în față.

O coaliție atât de largă precum cea formată PSD-PNL-USR-UDMR nu avea de ce să racoleze alți parlamentari, câtă vreme dispunea de o majoritate confortabilă. Să treacă de la un partid suveranist la altul nu prea avea sens, câtă vreme atât SOS România și POT par să fi intrat în degringoladă din cauza plecărilor și excluderilor. În plus, George Simion nu a părut interesat să adune de la cele două partide, mai ales că mulți dintre parlamentarii acestora au fost inițial membri AUR, de unde au plecat cu scandal. Din cauza numărului insuficient de membri, grupurile POT au fost desființate în ambele camere, la Camera Deputaților chiar în cursul zilei de joi. SOS mai păstrează grupul de la Camera Deputaților, cu 15 membri, chiar dacă șase deputați au plecat din partid.

Câți parlamentari sunt fără afiliere

Astfel, în momentul de față sunt în jur de 35 de parlamentari care își pot negocia bunul cel mai de preț pe care îl au în momentul de față, anume cartela de vot, la schimbul a diverse avantaje, tradiția parlamentară românească arătând că un loc eligibil pe liste la alegerile următoare este foarte tentant pentru politicienii aflați „între partide”, plecați dintr-unul și încă nehotărâți în ce direcție să meargă.

Astfel, Camera Deputaților are 13 parlamentari neafiliați dintre care 6 provin de la SOS România, 4 de la POT, 2 de la AUR și unul de la minorități. Acestora se adaugă un grup de răzvrătiți din POT, care au obținut aprobarea Comisiei de Regulament pentru schimbarea denumirii grupului parlamentar în Uniți pentru România, cu 10 membri. Anamaria Gavrilă mai are doar cinci deputați care au rămas în POT, insuficient pentru formarea unui grup parlamentar distinct, cu avantajele pe care le conferă acest statut, precum reprezentarea în conducerea Parlamentului și a comisiilor sau aparatul logistic aferent (birouri, mașini ș.a.)

La Senat, POT mai are 5 senatori, iar SOS unul singur, disidenții din cele două partide formând un grup distinct PACE – Întâi România, cu 12 membri. Însă atât Uniți pentru România, cât și PACE – Întâi România sunt asocieri voluntare ale unor parlamentari independenți, fără partide în spate care să le asigure o structură teritorială ce ar putea să treacă pragul electoral la următoarele alegeri. În aceste condiții, PSD-ul lui Sorin Grindeanu și PNL-ul lui Ilie Bolojan pot trece la „vânătoare” de parlamentari, primul în perspectiva unei moțiuni de cenzură, al doilea pentru o susținere ceva mai robustă a Guvernului. UDMR și USR sunt excluse din acest joc din cauza incompatibilității ideologice clare cu tabăra „suveranistă”.

Tradiția racolărilor „la bucată”

În plus, racolarea „la bucată” are avantajul că nu este atât de compromițătoare pentru partidele mari precum asocierea formală cu partidele radicale. Procedeul a mai fost aplicat și în alte legislaturi. De exemplu, grupul parlamentar al PPDD a fost demantelat cu succes de către PSD, mai ales după ce USL s-a rupt, iar Victor Ponta avea nevoie de majoritate clară pentru guvernul său. Și liberalii au o tradiție îndelungată în racolări, mai ales componenta partidului provenită din PDL, partid care a asigurat supraviețuirea guvernului Boc prin ruperea la unor parlamentari PSD pe care apoi i-a ghidat în grupul parlamentar ce avea să stea la baza UNPR-ului lui Gabriel Oprea.

Pentru potențialii racolați, criza politică actuală este o mană cerească ce le poate asigura supraviețuirea politică, poate chiar cu speranța unui nou mandat, de data asta obținut pe listele partidului căruia reușesc să-i intre în grații. O nouă „epocă de aur” a traseismului se anunță în următorii ani ai legislaturii, iar fenomenul ar putea afecta și partidele mari – PSD și PNL – în funcție de deznodământul crizei guvernamentale.