MARILE semne de întrebare și MARILE controverse din jurul acuzării lui Georgescu. Cum a distrus președintele Nicușor Dan prezumția de nevinovăție

După nouă luni, Parchetul General, prin forcepsul folosit de procurorul Marius Iacob&Co, a scos pe piață – a se citi trimitere la instanță – dosarul cu 22 de inculpați, cap de listă Călin Georgescu. O disecție pe burta copilului cu plămânii firavi ar fi prea mult acum, pentru că născutul încă respiră. Adică, nu ne punem în locul judecătorului care va analiza probatoriul din acest dosar, pentru că nu se cade. Nu acesta e rolul nostru, al jurnaliștilor, să judecăm înaintea judecății.

Totuși, obligația noastră este să atragem atenția asupra unor chestiuni anormale legate de acest dosar, care sar în ochi de la prima evaluare clinică de după această complicată “naștere “, fără a fi nevoie de lentile de contact. Din start, scorul Apgar foarte scăzut. Să explic de ce.

Mai întâi, conferința de presă a fost organizată de PICCJ pentru ca Alex Florența să se umfle în pene, ca un cocoș, cu trimiterea în judecată a dosarului în care fostul candidat independent Călin Georgescu și alte 21 de persoane, printre care și liderul mercenarilor din Congo, Horațiu Potra, sunt acuzați de complicitate sau tentative de comitere a unor acțiuni împotriva ordinii constituționale și alte infracțiuni conexe.

Florența – aflat în criză de imagine, a turuit, ca o mitralieră, timp de o oră, pe marginea tabloului infracțional cu miros de păpușă Matrioșka, despre ce au descoperit procurorii. O poveste. Modernă, plină de picanterii cibernetice, plină de detalii despre cum au ajuns boții și chatboții, influencerii și rețelele de socializare planificate încă din 2019 pentru a-l susține pe Călin Georgescu, să sucească mințile odihnite, obosite sau sufletele nemulțumite ale alegătorilor în favoarea lui Georgescu. Cu mesaje de corazon.

Și jurnaliștii au ascultat, și au tot ascultat prin ce rostogoliri și prin ce metode inteligente artificial a fost gonflată imaginea lui Georgescu în scopul de a manipula și spăla creierele, prin mesaje subliminale, unor segmente de populație și cum patru companii cu legături în Federația lui Putin s-au ocupat de asta, din umbra Kremlinului, dinamizând imaginea lui Georgescu în așa fel încât, înainte cu o zi de primul tur al alegerilor din decembrie 2024, efectul s-a văzut în scorul de la urne pentru acest “necunoscut”.

A mai vorbit, în treacăt, Florența, despre Horațiu Potra și indiciile parchetului că șeful mercenarilor din Congo, deși nelocalizat încă, sigur-sigur se străduie să obțină azil politic în Rusia, dar nu a devoalat și proba. Și a mai punctat categoric Florența că Rusia este eminența cenușie în acest război hibrid care “a fost, va fi și o să mai fie”.

Până aici, toate bune și frumoase. Dar probele nu au ajuns și la noi, jurnaliștii care au căpătat de la Florența doar răspunsuri egale cu zero pe această temă din partea procurorului general. Desigur, ele ar trebui să se regăsească în dosarul trimis la Curtea de Apel București, spre judecare în primă instanță.

Nu le cunoaștem încă, doar rechizitorul a fost răsfoit până acum. Dar, din ce se vede la acest moment, deznodământul poate fi altul decât cel pe care mizează acum procurorii! Până atunci, însă, Florența mizează pe o perioadă de renaștere personală în ochii celui de la care așteaptă bila albă de final de mandat.

Șmecheria Parchetului cu atragerea competenței, prin agățarea în dosar a unui magistrat

Totuși, nu pot să nu mă întreb de ce s-a ocupat de acest caz PICCJ, și nu DIICOT-ul, a cărui competență pe infracțiuni contra ordinii constituționale și grup organizat îi aparține. Se poate, însă, lesne observa că PICCJ a făcut o șmecherie, încă din debutul dosarului, pentru a-și păstra competența anchetei. Când a înregistrat cauza, in rem, PICCJ a băgat în ecuație și un magistrat, suspicionând că acesta ar fi putut săvârși infracțiunea de favorizare a infractorului. E vorba de judecătoarea Adriana Stoicescu de la Curtea de Apel Timișoara.

Judecătoarea a fost supusă unui abuz. Fac această afirmație pentru că trei luni de zile, din februarie 2024, Adriana Stoicescu a fost pusă sub ascultare și monitorizată pas cu pas. De ce? Doar pentru că a avut o discuție de cinci ore cu Georgescu, prin 2019, adică acum șase ani, în care aspirantul la funcția de președinte al României făcea încă de atunci scheme de guvern și îi propusese judecătoarei ca, într-un viitor îndepărtat, să fie ea ministru al Justiției. Propunere respinsă de judecătoare.

Așa fiind, constat că ne-am întors în perioada de mult prea tristă amintire, 2004-2008, și cine nu convenea tripletei Băsescu – Coldea – Kovesi era pus sub lupa monitorizărilor DNA sau, pentru a avea competență Secția de investigare a magistraților, era musai să introducă în ciorba posibililor suspecți un judecător sau procuror. Acum, iată, metoda de atunci a fost preluată de Parchetul General. Să monitorizezi un magistrat pentru o discuție avută cu ani în urmă cu Georgescu este – în opinia mea, un demers abuziv.

Din care procurorii au crezut că pot scoate ceva. Nu au scos. Este, însă, de neînțeles cum de magistrații Înaltei Curți dau mandate de interceptare așa de ușor, fără a se uita atenți pe cererile parchetului. Nu le amortește mâna? Chiar așa, orice solicitare de mandate de interceptare și supraveghere le sosește, ei sunt de acord? Ce fel de judecată e asta?

În esență, șmecheria PICCJ a ținut. Au agățat în dosar un magistrat ca să aibă competență, apoi au dat clasare pe partea care le-a atras competența și au continuat dosarul pe celelalte infracțiuni. A la Cațavencu, Actul 1 – “O scrisoare pierdută”: “Curat caraghioz…” Pardon, să iertați, coane Iacob! Întreb și eu, acum, “unde era bampirul”?

Observațiile “literare” din rechizitoriu. Ceaiul de la Ciolpani și conspirația de la coada calului

Marius Iacob, procurorul criminalist a cărui faimă s-a oprit pe malul lacului Vidraru pe care vroia să-l golească în căutarea avocatei Elodia sau, cine știe, în piscina golită în care a fost găsit cadavrul lui Erbașu, are probleme. De atitudine. De abordare. Referindu-se în rechizitoriu la episodul întâlnirii de taină, de conspirație, de la Ferma cu cai din Ciolpani, anchetatorul, împreună cu echipa cu care a lucrat, își exersează penița în stil literar , explicând cum “refuzul lui Georgescu Călin de a permite turnarea ceaiului sau intervenția gazdei în orice fel arată nu doar faptul că întâlnirea avea un caracter confidențial, iar orice prezență neautorizată putea fi considerată un risc, ci și caracterul apăsător al atmosferei și starea de surescitare vădită a inculpatului Georgescu Călin, al cărui singur scop, din perspectiva prezenței sale în acel loc, era agrearea direcțiilor de acțiune viitoare”. Amuzant, nu?

Întrebarea este: ce are coada calului, conspirația, cu refuzul turnării unui ceai cu probatoriul pentru susținerea acuzării de complicitate sau tentativă la o lovitură de stat? Căci, procurorul general Florența a spus în interviul televizat de la Antena3 CNN că da, se poate vorbi și aici despre punerea la cale a unei lovituri de stat. Ca în decembrie 1989. Iată cum au trecut, din decembrie 1989 până acum, atâția ani în care o parte a Justiției continuă să-și dea cu stângul în dreptul… pentru că definiția unei lovituri de stat e cu totul alta, dar pentru asta e nevoie să te documentezi. Un pic.

Felicitările președintelui Nicușor Dan, o ingerință impardonabilă!

O altă anomalie la care am asistat cu toții a fost ieșirea publică a președintelui Nicușor Dan, care până mai ieri era aprig nemulțumit de prestația procurorului general și a șefilor DNA și DIICOT.

Deodată,freza lui Florența a început să sclipească în lampa de la Cotroceni, altfel nu se poate explica declarația pe care a făcut-o: „Felicit Parchetul General pentru cercetarea prezentată azi, păstrându-mi criticile pe care le-am exprimat de-a lungul timpului asupra activității lor generale”. E un fel de a pupa băiatul, dar să nu uite să-și facă mai bine temele!

Președintele nu avea voie să iasă cu vreo declarație legată de un dosar trimis în judecată. Nici să fie categoric în a afirma că “potrivit investigației, aceste acțiuni au sprijinit direct un candidat pro-Kremlin în cursa electorală”. Pentru că e vorba doar de o investigație. Dacă ea va fi certificată până la finalul procesului (cu toate etapele lui) de către judecători, atunci da, putea să iasă și domnul Nicușor Dan dacă simțea neapărat nevoia.

Dar așa, felicitările acestea sunt ca o săgeată care arată direcția către care ar trebuie să se îndrepte judecătorii. O formă de presiune la fel de parșivă, subliminală, precum cele descrise de procurorul general Florența ca rod al descoperirilor subalternilor lui în dosarul Georgescu-Potra. Președintele României este președintele tuturor românilor și trebuie să fie primul care să respecte prezumția de nevinovăție. Nu suntem în filmul “Greu de ucis” – faza pe instanță! Acest dosar mai are încă un lung traseu de parcurs.

Generalul Silviu Predoiu, uns cu toate alifiile din anii conducerii SIE, a avut o reacție scurtă, dar de luat în seamă legată de acest dosar: „Informațiile sunt corecte și structurate clar – nimic de contestat aici. Dar nu găsim vreo revelație, nimic cu adevărat nou. Doar o sinteză elegantă a ceea ce era deja public”.

O fi știind el mai bine cum ajung “stelele” să devină praf și ce ingredient lipsește din ranița procurorilor de caz!

N.A. – Pentru cei care se întreabă de ce PICCJ, în această speță, nu a anchetat și partea de suport financiar electoral venit din partea PNL pentru “Georgescu-Zero cheltuieli” fie și printr-o deturnare de campanie, răspunsul e simplu. Există un dosar separat cu asta. La DNA!

AUTORUL RECOMANDĂ:

• Dedesubturile dosarului Voiculescu-Telepatia și motivele deciziei ICCJ cu privire la judecătoarea Camelia Bogdan. 11 ani de haos juridic
• Meci de box între Guvern și Magistratură. Când doi se bat, al treilea cade lat: Justițiabilul