Racheta europeană Ariane 6 a ajuns pentru prima dată în spațiu și a plasat microsateliți. „O zi istorică pentru ESA și pentru accesul autonom în spațiu”

UPDATE 23:18 Ariane 6 a plasat pe orbită microsateliții pe care îi transporta marți, la o oră și șase minute după decolare, marcând succesul zborului inaugural al rachetei europene în aplauzele publicului de la centrul spațial Kourou din Guyana Franceză, potrivit AFP.

„Aceasta este o zi istorică pentru ESA și pentru Europa”, a salutat directorul general al Agenției Spațiale Europene (ESA), Joseph Aschbacher. Acest succes marchează revenirea Europei la accesul autonom în spațiu, dar va fi considerat complet doar după ce etajul superior va fi căzut în atmosferă, așa cum era prevăzut, la aproape trei ore de la lansare.

Racheta europeană Ariane 6 a fost lansată în zborul inaugural, marţi, de la baza spaţială franceză Kourou din Guyana Franceză, transmit agenţiile internaţionale de presă, preluate de Agerpres. Această rachetă are sarcina de a asigura accesul autonom al ţărilor europene în spaţiu.

O lansare cu întârziere

Cu o întârziere de 1 oră din cauza unei probleme „minore”, rezolvată în cursul dimineţii, racheta de 56 de metri înălţime şi 540 de tone s-a desprins de sol la ora locală 16:00 (19:00 GMT) cu ajutorul celor două propulsoare auxiliare şi a motorului Vulcain de pe treapta principală. Zborul său inaugural este programat să dureze 2 ore, 51 de minute şi 40 de secunde.

Noul lansator european a fost nevoit să aştepte 10 ani pentru lansarea sa inaugurală, după un proces de dezvoltare care s-a dovedit uneori dificil, fiind marcat de întârzieri şi probleme tehnice.

Lansatorul transportă capsula spaţială Nyx Bikini a Exploration Company şi sateliţii OOV-Cube de la RapidCubes şi Curium One de la Planetary Transportation Systems.

De la ultimul zbor al lui Ariane 5, efectuat în urmă cu un an, europenii nu mai pot pune singuri un satelit pe orbită: după invadarea Ucrainei, ei nu mai au acces la lansatorul mediu rusesc Soiuz, iar racheta Vega-C este blocată de la sfârşitul anului 2022, după un accident. „Tot ce putea merge prost a mers prost”, a recunoscut şeful ESA, Joseph Aschbacher.

Din acest motiv, „Ariane 6 este de importanţă crucială pentru Europa, care trebuie în mod absolut să dispună de acces independent în spaţiu”, a adăugat el.

O rachetă cu 18 „pasageri”

Motivaţia economică a rachetei Ariane 6 este extrem de puternică. Fără această rachetă, Europa ar putea rata să se impună într-o economie spaţială înfloritoare – exploatarea acestei rachete ar trebui să reprezinte 822 de miliarde de dolari în 10 ani, cu aproape două treimi mai mult decât în prezent, potrivit firmei Novaspace.

În plus, fără această rachetă, programele spaţiale şi lansările de sateliţi europeni ar fi constrânse într-un context de tensiuni geopolitice majore.

Ariane 6 va putea plasa sateliţi pe orbite geostaţionare, la 36.000 km altitudine, la fel ca şi predecesoarea sa, Ariane 5, sau va putea transporta pe orbite joase constelaţii de sateliţi.

În acest scop, etajul superior al rachetei este echipat cu motorul Vinci, ce poate plasa sateliţi la diferite altitudini după care se va prăbuşi în Oceanul Pacific pentru a nu lăsa pe orbită deşeuri spaţiale.

Dacă lansatorul a fost deja „calificat” la sol, zborul inaugural va fi „o demonstraţie a faptului că toate modelele noastre termice, mecanice etc. funcţionează”, a explicat Toni Tolker-Nielsen. Racheta va transporta 18 „pasageri” – micro-sateliţi universitari şi experimente ştiinţifice.

„Acest prim zbor este un moment important pentru noi toţi. El nu reprezintă doar punctul culminant al eforturilor de dezvoltare, ci şi începutul fazei de exploatare”, subliniază Franck Huiban, director de programe civile la Arianegroup, antreprenorul principal industrial.

Ariane va putea face 12 lansări pe an

Primul zbor comercial urmează să aibă loc la sfârşitul acestui an şi va fi urmat de alte 14 lansări în următorii 2 ani. „Ariane 5 a fost concepută pentru până la 7 lansări pe an, în timp ce Ariane 6 va putea efectua 12 lansări pe an, cu un prim palier de 9 lansări anuale”, conform lui Franck Huiban.

Această performanţă este totuşi departe de cea a companiei americane SpaceX, care a înregistrat 14 lansări ale rachetelor Falcon 9 doar în luna mai.

Carnetul de programări pentru Ariane 6 este deja plin cu 30 de misiuni, dintre care 18 pentru a plasa pe orbită constelaţia Kuiper a companiei Amazon.

„Este absolut fără precedent pentru o rachetă care încă nu a zburat”, declara la sfârşitul lunii iunie Stéphane Israël, şeful Arianespace.

Cu câteva zile înainte de lansare, operatorul de sateliţi meteo europeni, Eumetsat, a anulat însă o lansare planificată pe Ariane 6 în favoarea SpaceX, invocând „circumstanţe excepţionale” şi ignorând principiul preferinţei europene, notează AFP.

„Lansatorul de suveranitate al Europei”

În confruntarea cu SpaceX, provocarea pentru Ariane 6 este să existe pe „o piaţă care are nevoie de lansatoare”, potrivit şefului Arianegroup, Martin Sion, şi pentru că este „lansatorul de suveranitate al Europei”.

Ariane 6 „nu constituie un răspuns suficient la provocările concurenţei americane”, se temea în 2019 preşedintele Curţii de Conturi din Franţa, Didier Migaud, care a subliniat un „risc semnificativ ca lansatorul să nu fie competitiv în mod durabil faţă de SpaceX”.

Nu există planuri de a face Ariane 6 reutilizabilă, a admis Martin Sion, preşedintele Arianegroup. „Nu s-a pus problema ca Ariane 6 să facă la fel de multe zboruri ca SpaceX, altfel nu am fi avut această arhitectură”, a explicat el recent Asociaţiei Jurnaliştilor Presei Aeronautice.

Dar pentru Hermann Ludwig Moeller, directorul Institutului European de Politică Spaţială (ESPI), problema rentabilităţii investiţiei în această rachetă „nu se află în centrul calculelor”, racheta fiind o „condiţie necesară” pentru a asigura prezenţa europeană în spaţiu pentru domenii precum agricultură, transport, climă sau apărare.

Printr-un semnal de alarmă lansat în martie, Philippe Baptiste, şeful Agenţiei Spaţiale franceze Cnes, a avertizat că „industria spaţială europeană de astăzi este în pericol”, deoarece „nu merge suficient de repede şi nu a reuşit să vireze spre industrializare”.