Nicolae Ceaușescu era extrem de furios în acea dimineață răcoroasă de 4 iulie 1977 cu cer „variabil” care anunța „vînt moderat” și „ploi de scurtă durată”: liderul comunist al României tocmai adresase o telegramă de felicitare președintelui SUA, Jimmy Carter, cu ocazia Zilei Americii. Dar nu acesta era motivul pentru care secretarul general al PCR fierbea de nervi în sala de ședințe din incinta Comitetului Central al partidului. Preocuparea sa era legată de viitoarea aniversare a zilei de 23 august: oamenii muncii nu puteau petrece în mod adecvat printre ruinele și dărâmăturile care încă dominau peisajul Bucureștiului, la exact 4 luni de la producerea teribilului cutremur din martie. În consecință, Ceaușescu a convocat în ședință întregul „activ de lucru al Capitalei” și experții în construcții pentru a ordona oprirea consolidărilor la clădirile afectate: „Noi trebuie în mare, până la 23 August, să terminăm reparațiile în Capitală”.
