Stadionul de 28 de milioane de euro al nimănui. Schema prin care statul a rămas cu facturile, iar fotbalul cu falimentul

În ultimii 10-15 ani România a cheltuit sute de milioane de euro pentru renovarea sau reconstrucția a zeci de stadioane de fotbal, de la Arena Națională și Cluj Arena (ambele în 2011) până la stadioanele de fotbal din orașe cu doar câteva mii de locuitori. Acest lucru a fost posibil pentru că statul avea de cheltuit milioane de lei, bani pe care îi dorea să ajungă în teritoriu, și pentru că investiția într-un stadion era cel mai ușor de executat. Rezultatul este că România are astăzi zeci de arene sportive moderne, dar care nu se justifică economic. În unele cazuri terenurile de fotbal au rămas chiar și fără echipele de fotbal pentru care au fost construite.

Milioane de euro pentru un stadion al unei echipe de top

În urmă cu 11 ani, premierul de atunci al României, Victor Ponta (PSD), se afla la Târgu Jiu pentru a anunța demararea unui proiect uriaș atât pentru oraș, cât și pentru echipa de fotbal, Pandurii Târgu Jiu. Este vorba de construcția unui stadion nou, o investiție finanțată de Compania Națională de Investiții cu 21 milioane de euro, pentru echipa de fotbal care, în sezonul anterior, terminase campionatul pe locul secund. Într-un an în care echipa jucase în grupele UEFA Europa League (unde pierduse dramatic cu Fiorentina cu două goluri luate în ultimele minute), Guvernul venea cu bani pentru un stadion complet nou, construit peste vechea arenă.

Victor Ponta lăuda eforturile depuse chiar de Liviu Dragnea, care era atunci ministrul dezvoltării. „În România orice faptă bună nu rămâne nepedepsită”, spunea Ponta, făcând referire la proaspăta condamnare primită de Dragnea în dosarul Referendumul. Dragnea recunoștea că „a pus foarte mult suflet în acest proiect”, și spunea că noua arenă va avea 12.500 de locuri (populația orașului e de doar 70.000 locuitori) dar și un complex hotelier.

„Spațiul de cazare pentru sportivi va fi de minimum 40 de camere, cu toate dotările necesare, inclusiv facilități de recuperare, vestiare pentru jucători, arbitri și oficiali, cabinet medical, cabinet antidoping, săli de încălzire, spații pentru spectatorii VIP, spații pentru alimentație și comerț, spații pentru presă și conferințe și activități de protocol, un sistem performant de sonorizare și iluminare, o bună acustică, precum și un sistem de protecție a spectatorilor împotriva intemperiilor și a soarelui puternic”, explica Liviu Dragnea jurnaliștilor ce va cuprinde noua construcție care trebuie să fie gata între 18 și 24 de luni.

Deznodământul avea să fie unul trist, complet diferit de cum și-l imaginase Liviu Dragnea în 2015. Construcția a fost finalizată abia în 2019, deci peste patru ani și nu 18 luni așa cum anticipaseră liderii de la București. În acești patru ani Pandurii au retrogradat din Liga 1 în 2017, și a continuat să decadă, iar până la inaugurarea stadionului în octombrie 2019 echipa era deja irelevantă competițional. În anul 2022 clubul avea să intre în faliment și să dispară de pe scena sportivă.

Stadionul, care în anul 2019 avea să fie nominalizat la „Stadionul Anului” în lume, avea să coste în final 28 de milioane de euro. Astăzi, arena din Târgu Jiu se află în mijlocul unei dispute care a ajuns în tribunale între primăria orașului și clubul Pandurii Târgu Jiu.

Cum a început conflictul dintre Primărie și CS Pandurii Târgu Jiu

Club Sportiv Pandurii Târgu Jiu are astăzi 20 de angajați, dintre care doi șefi – un director și un contabil șef – și alți 18 angajați pe funcții de execuție. Clubul funcționează sub autoritatea Agenției Naționale pentru Sport (care a înlocuit Ministerul Sportului), care asigură peste 95% din bugetul anual al clubului. Mai exact, în anii 2023 și 2024 clubul a primit de la bugetul de stat câte 2,1 milioane lei. Două treimi din această sumă s-au dus pentru plata salariilor angajaților, iar restul pentru funcționarea clubului sportiv.

Clubul are astăzi doar patru secții sportive: atletism, lupte, box și radioamatorism.

Trebuie precizat că între actualul club sportiv, finanțat de ANS, și echipa de fotbal Pandurii Târgu Jiu care acum un deceniu juca în UEFA nu există decât o asemănare de nume. Cele două sunt și au fost entități diferite. Baza sportivă, adică arena și complexul hotelier, au aparținut clubului finanțat de ANS și doar erau folosite de către echipa de fotbal Pandurii Târgu-Jiu, dar fără să fie același organism juridic.

Cum a ajuns astăzi ca un club sportiv cu 20 de angajați și patru secții să se judece în instanță pentru un stadion de fotbal construit pentru o echipă de cupele europene, dar care nu mai există?

Totul începe în anul 2015, atunci când CS Pandurii semnează un protocol cu Primăria Târgu-Jiu prin care baza sportivă trecea în administrarea primăriei. Vorbim de imobile aflate în domeniul public al statului aflate în administrarea unei entități aflate în subordinea ANS. Hotelul Sport, parte din complex, avea spații ce erau însă în proprietatea Municipalității Târgu-Jiu. Practic, vorbim de o clădire cu doi stăpâni.

Pentru ca stadionul de fotbal să poată fi modernizat prin CNI era nevoie ca amplasamentul să fie liber de sarcini și sub un singur administrator care să gestioneze relația cu constructorul. CS Pandurii a cedat temporar dreptul de administrare către Primărie pentru ca aceasta din urmă să poată derula proiectul de modernizare (care includea și hotelul).

„Transferul dreptului de proprietate al celor două imobile a impus respectarea de către Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu o serie de obligații: să mențină destinația imobilelor, să întrețină și să modernizeze imobile transmise, să le mențină la standardele de calitate privind desfășurarea activităților sportive, să înscrie în cartea funciară dreptul de proprietatea publică în favoarea municipiului Târgu Jiu”, se arată într-un raport recent al Curții de Conturi care a căutat să afle de ce situația nu s-a rezolvat, deși au trecut peste șapte ani de la finalizarea arenei.

Primăria nu a mai dat stadionul înapoi

În anul 2019, noul stadion este finalizat, iar în data de 30 septembrie este predat de către CNI primăriei municipiului. Trec apoi doi ani și jumătate, timp în care nimic nu se întâmplă. În martie 2022, Clubul Sportiv Pandurii Târgu Jiu notifică primăria să-și respecte obligațiile și ca imobilele să fie retransmise în proprietatea publică a statului și în administrarea clubului. Anul 2022 este și anul în care instanța a pronunțat falimentul asociației private care gestiona echipa de fotbal. Pare că atât timp cât echipa de fotbal încă mai „respira” (chiar și în ligile inferioare), exista o presiune și o utilitate a stadionului legată de acest brand. CS Pandurii, instituția de stat, a stat efectiv într-o stare de pasivitate, cât timp stadionul a fost folosit de către echipa căreia i-a fost destinat.

Problema nu e însă doar una pur birocratică, ci îi vizează pe angajații clubului – personalul care deservea hotelul și bucătarii care lucrau în cantina complexului – care erau plătiți în continuare de către club, deci din bani de la buget, asta deși clubul nu mai avea acces la aceste imobile. Practic, falimentul fotbalului din 2022 a lăsat instituția de stat „în pielea goală”: cu angajați pe statul de plată, dar fără obiectul muncii și fără protecția pe care o oferea prezența unei echipe mari de fotbal în oraș.

Astfel, în noiembrie 2022, imediat după ce echipa de fotbal a intrat în faliment (octombrie 2022), Primăria Târgu-Jiu a trecut la acțiune. A trimis clubului documentația pentru apartamentare și intabulare (clubul și primăria trebuiau să împartă hotelul renovat). După încă un an de discuții,Primăria a chemat reprezentanții clubului la notar, unde Clubul Sportiv (adică statul) a acceptat oficial ca Primăria să devină proprietară pe o parte din hotel.

Statul a rămas cu costurile pentru un stadion al nimănui

Clubul Sportiv a recunoscut la notar că o parte din clădire este a Primăriei, raportul Curții de Conturi spune că entitatea nu a făcut apoi niciun demers pentru a-și cere înapoi partea care i se cuvenea. Clubul avea un act de la notar încă din anul 2023 care clarifica cine și ce deținea, însă Clubul a continuat să țină angajați (recepționeri, bucătari) pe care îi plătea din banii statului, deși ei nu mai aveau acces în clădirea care tocmai fusese împărțită.

Altfel spus, deși clubul a semnat actele prin care Primăria și-a luat partea ei, Clubul nu a făcut nimic să își recupereze posesia asupra restului clădirii, deși aveau oameni angajați acolo care stăteau degeaba pe bani publici.

Lucrurile aveau să treneze în continuare, de această dată din vina Guvernului. În aprilie 2024, deci la aproape cinci ani de la finalizarea arenei, Consiliul Local aprobă retransmiterea celor două imobile, însă și de data aceasta transferul a rămas doar pe hârtie. Pentru ca transferul să fie legal, era nevoie de o Hotărâre de Guvern (HG), care nu a mai fost emisă (anul 2024 a fost anul în care Guvernul Ciolacu a fost ocupat cu cele patru rânduri de alegeri). Astfel, transferul de proprietate nu s-a finalizat, iar clubul a rămas în aer.

În septembrie 2024, pentru că demersurile anterioare au rămas fără finalizare, clubul sportiv s-a adresat instanței, unde cere atât predarea efectivă a spațiilor dar și plata despăgubirilor pentru beneficiu nerealizat pentru toată perioada în care nu au putut folosi clădirile, de la terminarea stadionului (2019) și până la data restituirii.

„Urmarea faptului că toate demersurile efectuate nu au condus la restituirea imobilelor de către primăria municipiului Târgu Jiu, Clubul Sportiv Pandurii Târgu Jiu a formulat la finele lunii septembrie 2024 acțiune în instanță, nr. dosar 4477/95/2024, prin care a solicitat obligarea primăriei și Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu la predarea spațiilor anexe și centralei termice pentru reîntregirea imobilelor reprezentând sediu administrativ, Hotel Sport și Cantină, potrivit HG nr. 965/2015, precum și la plata de despăgubiri reprezentând beneficiu nerealizat și prejudiciu cauzate de neîndeplinirea obligației de predarea imobilelor”, arată Curtea de Conturi.

Până la o decizie definitivă a instanței clubul sportiv finanțat de stat cu peste două milioane de lei anual plătește 20 de angajați fără să le poată oferi „obiectul muncii” deoarece nu are acces la hotel și cantină. Curtea de Conturi semnalează că există angajați cu fișe de post de recepționer, bucătar și ospătar, deși hotelul este închis (nefuncțional) și nu se află în administrarea clubului. Pentru a nu-i da afară, directorul le-a dat acestor oameni alte sarcini, astfel că bucătarii și ospătarii au fost trimiși să facă curățenie prin parcări sau în birouri.

„În unul din contractele analizate, a fost prevăzut că în lipsa unui loc de muncă fix, salariatul va desfășura activitatea potrivit organizării activității dispusă de angajator. În acest sens, angajatorul a emis acte administrative, prin care a dispus ca pentru o parte din salariații analizați activitatea acestora să se realizeze în spațiile în care personalul sportiv, legitimat la Clubul Sportiv Pandurii Târgu Jiu își desfășoară activitatea sportivă (antrenamente), sunt cazați, asigurând curățenia spațiilor respective al cărui proprietar este primăriei municipiului Târgu Jiu”, se arată în documentul citat.

Al cui este stadionul de 28 milioane euro?

Deși în realitate arena sportivă este gestionată în continuare de către Primăria Târgu-Jiu, din punct de vedere juridic avem o harababură. O parte din clădiri (Hotelul) a fost „tăiată” în două prin actul de apartamentare de la notar din 2023. Deși Primăria a dat o hotărâre să dea înapoi restul spațiilor către stat, Guvernul nu a semnat actele finale.

Stadionul este o investiție de zeci de milioane de euro a statului (prin CNI), care funcționează, dar administratorul de drept (Clubul Sportiv al statului) este dat afară din propria curte și se judecă cu Primăria pentru a putea intra în clădiri.

În timpul auditului Curții de Conturi situația a devenit hilară. Curtea a descoperit că, practic, clubul sportiv și-a trimis proprii angajați să facă curat în camerele de hotel unde sunt cazați sportivii. „Ceilalți angajați își desfășoară activitatea în spațiile Hotelul Sport, asigurând întreținerea și curățenia tuturor spațiilor din cadrul hotelului, inclusiv întreținerea și curățenia bazei sportive compusă din terenuri baschet, tenis, parcare și drum acces, pistă atletism, până la reluarea activității specifice (recepționar, bucătar, ospătar etc)”, spune documentul citat. Auditorii au întrebat însă și Primăria cine face curățenie în aceste spații, iar primăria a precizat că are deja contract cu o firmă privată care se ocupă de curățenie.

Rezultă că angajații clubului fie au stat degeaba, fie au prestat o muncă inutilă, dublând serviciile unei firme deja plătite, totul din cauza managementului defectuos care nu a vrut să reducă personalul. Practic, timp de zece ani, statul a plătit de la buget bucătari și recepționeri pentru un hotel închis și care apoi a nu a mai revenit în proprietatea statului. Pentru a nu-i da pe oameni afară, aceștia au fost puși să facă curățenie acolo unde deja făcea curățenie o firmă privată.

Practic, în tot acest timp, statul nu doar că a dat bani pentru stadionul nou, dar a plătit milioane de lei în fiecare an pentru salariile unor angajați care rămăseseră fără „obiectul muncii”, asta pentru că unii funcționari nu au făcut nimic pentru a primi înapoi imobilele ce aparțineau statului.