Cum ar putea juca România inteligent rolul de observator la Consiliul de Pace al lui Trump. Nicușor Dan, vizită crucială în SUA: „Ar fi trebuit să fi mers și la Davos”

Președintele României, Nicușor Dan, e în fața primului test major pe planul politicii internaționale, prezența sa la Washington, pe 19 februarie 2026, născând tot felul de dileme.

Nicușor Dan merge la Consiliul de Pace. Vizită crucială: ce vrea Trump de la România

Invitația primită de țara noastră, care și-a asumat, deocamdată, un rol de observator la Consiliul Păcii, poate fi o oportunitate interesantă pentru noi, iar un model de succes legat de ce ar trebui să facem îl reprezintă cel polonez, potrivit analistului de politică externă Ștefan Popescu.

Ștefan Popescu a declarat, în exclusivitate pentru FANATIK, că România, prin prestația președintelui Nicușor Dan și poziționările Ministerului de Externe, trebuie să dea un semnal la Casa Albă că a înțeles ce vrea Trump cu Consiliul de Pace, dincolo de dosarul Gaza.

„Inițiativa nu trebuie înțeleasă doar raportată la Gaza”

„În primul rând, am putea să jucăm inteligent prin înțelegerea acestei inițiative, a administrației condusă de Donald Trump. Inițiativa nu trebuie înțeleasă doar raportată la Gaza. Am văzut comunicatul președinției, se referă strict la Gaza. Chiar dacă România are expertiză cu privire la Orientul Mijlociu, s-a pierdut din tradiția care a existat până la începutul anilor 1990. România trebuie să își înțeleagă valoarea de întrebuințare, ca o completare strategică a Turciei și Greciei”, a declarat Popescu, pentru FANATIK.

În spațiul public și în cercurile politice s-a discutat intens, de când a ajuns Nicușor Dan președinte, că România pare prinsă între UE și SUA, însă analistul de politică externă spune că e foarte greșită abordarea potrivit căreia trebuie să alegem o tabără. În primul rând, așa cum se știe, de altfel, Uniunea Europeană este o uniune de state, nu o federație, așa că nu există o politică externă comună asumată de toate țările membre.

Rolul de observator al României: trebuie sau nu să alegem una dintre tabere?

„Nu trebuie să alegi absolut nicio tabără, pentru că Uniunea Europeană nu are o politică externă comună. Cei care spun că trebuie să ne consultăm, să cerem voie de la Bruxelles nu au auzit că UE nu are o politică externă comună și nu are o cultură strategică comună.

În condițiile în care nu s-au întâlnit liderii europeni pentru o decizie comună fiecare țară poate decide în funcție de propriile interese. Nu există o contradicție între linia europeană și parteneriatul strategic cu SUA. Este fals să se creadă așa ceva, în condițiile în care sunt și alte țări europene care au spus „Da” inițiativei; unele în calitate de observator, altele ca membre cu drepturi depline. Nu sunt doar țări europene, ci și țări din comunitatea euroatlantică, cum este Turcia, de exemplu”, ne-a spus Popescu.

România ar putea adopta modelul polonez, dacă are idei creative

În opinia interlocutorului nostru, americanii așteaptă ca țările care merg la Washington pe 19 februarie să se înscrie în viziunea lor strategică. România ar trebui să țină cont și de situația din Ucraina și relevanța Mării Negre, nu doar problematica Gaza. Un exemplu pe care îl putem lua în calcul pentru a fructifica statutul de observator este cel al Poloniei, care, deși nu e membră în Consiliul Arctic. a devenit o voce importantă:„E vorba de sprijin diplomatic pentru SUA și, bineînțeles, ar trebui adusă coerență, adică acțiunea Ministerului de Externe va trebuie să fie coerentă cu decizia Președinției de a participa la Consiliul Păcii. Și țările observatoare pot avea anumite inițiative.

De pildă, Polonia e membru observator în Consiliul Arctic, dar asta nu a împiedicat-o să creeze un format Varșovia, al tuturor statelor cu statut observator, și care e foarte activ. Polonia a devenit astfel o voce influentă, chiar dacă nu e țară riverană a nordului înghețat.

România ar putea să fie creativă, dar în orice caz se cere coerență în materie de politică externă. Nu poți juca la două capete, pentru că atunci faci mai mult rău. Dacă mergem la Consiliul Păcii trebuie să realizăm că nu e nevoie ca România să vină cu vreo idee pe Gaza, pentru că idei au alții pe Gaza. Capacitate de acțiune au americanii, au turcii, au israelienii”.

Bulgarii au deja expert raportor pe Gaza, România trebuie să vină cu ceva nou

Bulgarii ne-au luat-o deja înainte, pe dosarul Gaza, vecinii noștri având deja un raportor la Consiliul de Pace pe situația din țara măcinată de război, în persoana diplomatului Nickolay Mladenov: „Are relații foarte bune și cu lumea arabă, dar și una profundă cu lumea israeliană”.

Cât despre explicațiile date de Președinția României cu privire la motivul pentru care nu a ales să facă parte din Consiliul de Pace, acela al analizării compatibilității cu alte tratate semnate de țara noastră, argumentul putea fi evitat, mai ales că Trump are o aversiune față de ONU.

Argumentul analizării celorlalte tratate din care România face parte, invocat de Nicușor Dan, nu ar pica bine în ochii lui Trump: „Ferestrele de oportunitate nu au timp de perioade de reflecție care să se întindă pe săptămâni”

„A fost o explicație, cum să spun, cu multe limite. O mare putere ca SUA nu așteaptă de la o țară ca România explicații procedurale, ci poziționări strategice și asta ar fi trebuit să se știe de la început. Acum că s-a decis, nu mai are rost să revenim asupra chestiunii: acum contează ce facem mai departe. Care va fi punctajul președintelui, pregătit de consilieri și de Ministerul de Externe? Asta va fi important: mesajul cu care merge România acolo. Dacă se va merge numai pe Gaza și se va face referire la marea tradiție a României. care a menținut relații bune cu Palestina și Israel, eu nu zic să nu se menționeze acest lucru, dar dacă nu se dezvoltă… Trebuie să dăm un semnal că am înțeles inițiativa și viziunea SUA. Faptul că ne-au invitat arată că avem potențialul să avem o utilitate.

Cred că ar fi trebuit să fi mers și la Davos și de acolo să fi dat primul semnal: sigur, nu putem adera, dar nu pentru chestiuni procedurale legate de incompatibilitatea cu Carta ONU. În momentul în care americanii au poziții foarte critice la adresa ONU, noi nu trebuie, bineînțeles, să le adoptăm. dar nu trebuie să insistăm punând în față carta ONU. Puteam spune ca polonezii, cum a spus președintele Poloniei: merg pentru a da un semnal politic, de sprijin pentru ideea de pace, dar aderarea e o chestiune care necesită un proces de decizie mult mai complex. Contează mult viteza de reacție. Ferestrele de oportunitate nu durează la nesfârșit și nu au timp de perioade de reflecție care să se întindă pe săptămâni”, a mai explicat Popescu.