Ce s-a ales de Alexandru Cumpănașu: de la candidat la prezidențiale, la proces pentru facturi neplătite. Ce sumă i se cere în instanță

Alexandru Cumpănașu (45 de ani), fondator al mai multor ONG-uri, a participat la alegerile prezidențiale din 2019, unde a obținut 1,53% din voturile exprimate. În decembrie 2022, Cumpănașu a fost trimis în judecată de DNA sub acuzația că a mințit că este absolvent de studii superioare pentru a se angaja ca expert IT în cadrul unui proiect cu fonduri europene derulat la Școala Națională de Studii Politice și Administrative.

Lui Alexandru Cumpănașu i s-a solicitat plata a peste 8.700 lei

Prejudiciul estimat a fost la 308.630 lei, adică aproximativ 60.000 de euro. În iunie 2025, Curtea de Apel București l-a achitat definitiv pe Cumpănașu, menținând decizia luată de Tribunalul București în iunie 2024 în dosarul în care a fost cercetat pentru prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete cu fonduri europene. Numele lui Alexandru Cumpănașu apare ca pârât într-un dosar al cărui obiect este „cerere de valoare redusă”, înregistrat pe 8 noiembrie 2024 la Judecătoria Sectorului 4.

Conform datelor consultate de FANATIK pe portalul instanțelor de judecată, reclamant figurează PPC Energie Muntenia SA, care a solicitat ca Alexandru Cumpănașu să fie obligat la plata sumei de 8.738,60 lei, reprezentând debit principal (contravaloarea serviciilor prestate cuprinse în facturi și servicii adăugate), la plata sumei de 155,27 lei, reprezentând dobânzi penalizatoare energie electrică, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru.

În motivarea acţiunii, creditoarea PPC Energie Muntenia SA a arătat că între companie și pârâtul Alexandru Cumpănașu s-au derulat raporturi contractuale în baza cărora reclamanta, în calitate de furnizor, a livrat energie electrică la locul de consum al pârâtului, iar corelativ s-a născut obligaţia acestuia, în calitate de consumator, de plată a serviciilor de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către reclamantă.

Totodată, compania a precizat că începerea derulării relaţiilor contractuale s-a realizat la data la care Alexandru Cumpănașu a început să consume energie electrică, însuşindu-şi totodată şi obligaţiile care derivă din contractul de furnizare a energiei electrice. Creditoarea a mai arătat că este autorizată să emită factura doar într-un singur exemplar, pe suport de hârtie, potrivit Ordinului emis de către Ministerul de Finanțe, autorizare care se acordă furnizorilor cu un număr mare de clienți, iar rațiunea acestei autorizări exclude obținerea acceptului de plată a facturii în varianta clasică a semnării de către client pe exemplarul doi și remiterea facturii cu semnătura acestuia către furnizor.

Contractul cu furnizorul de energie electrică nu a fost semnat de Alexandru Cumpănașu

PPC Energie Muntenia SA a arătat că, conform art. 6 din contractul cadru, Alexandru Cumpănașu era obligat să achite facturile în termen de 15 zile de la data emiterii acestora, data emiterii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură. Tot așa, reclamanta a învederat că și-a onorat obligația de a furniza lui Cumpănașu energie electrică, fără ca acesta din urmă să își fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de plată a facturilor, în contextul în care acesta nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale şi nici nu a formulat vreo obiecţiune cu privire la obligaţia de plată a debitului restant.

Compania a mai precizat că pentru energia electrică furnizată, facturată și neachitată la scadență, a calculat penalităţi de întârziere egale cu nivelul majorării de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat, în cuantum de 0,02% pe zi de întârziere. Instanța a arătat că PPC Energie Muntenia SA invocă pretenții întemeiate pe facturi care decurg din contractul de prestări din aprilie 2019, contract ce nu a fost însușit de Alexandru Cumpănașu prin semnătură, astfel că nu poate servi ca temei al raporturilor civile dintre părți.

În dosar se arată că consimţământul lui Alexandru Cumpănașu, materializat prin semnarea de către acesta a contractului de prestări servicii din aprilie 2019, invocat de PPC Energie Muntenia SA, nu îndeplinește cerința legală de a nu lăsa nicio îndoială asupra intenţiei pârâtului de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil concret. S-a menționat că factura fiscală nu este decât un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea prestatorului sau a beneficiarului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată, neavând calitatea de act juridic, nici chiar atunci când probează existența unui contract consensual.

Alexandru Cumpănașu nu a acceptat facturile depuse la dosar

Instanța a mai specificat că factura nu poate face dovada împotriva destinatarului pârât decât în cazul în care este acceptată, deoarece nu se poate preconstitui un mijloc de probă contra unei persoane, fără concursul acesteia. Or, pentru ca factura să-i fie opozabilă, destinatarul trebuie să-i restituie emitentului factura acceptată, aspect care în speță nu a fost dovedit. În aceste condiţii, în lipsa însușirii prin semnătură a contractului de prestări servicii de către pârât, precum și în lipsa acceptării facturilor depuse la dosar, nu rezultă existenţa între reclamant şi pârât a unui raport juridic în baza căruia pârâtul să îşi fi asumat obligaţia de a achita reclamantului suma reprezentând contravaloare servicii prestate.

Instanţa a apreciat că obligația de plată a consumului de energie electrică care incumbă debitorului nu îi poate fi opozabilă acestuia în baza legii, prin raportare la Ordinul A.N.R.E. care stabilește modelul contractului cadru de furnizare a energiei pentru consumatorii casnici, întrucât această decizie nu conține nicio obligație de plată în sarcina lui Alexandru Cumpănașu, decizia stabilind un model–tip de contract care să fie aplicat de reclamantă în relaţia cu toţi beneficiarii săi, urmărind astfel uniformizarea raporturilor contractuale, însă decizia în cauză nu suplinește şi lipsa contractului, reclamanta având obligația de a încheia un anumit contract cu beneficiarul, contract care să respecte modelul impus de lege, însă prin care să fie stipulate în mod expres condiţiile specifice de derulare a raporturilor contractuale, în absenţa acestora fiind imposibil ca instanţa să realizeze o verificare a concordanței, spre exemplu, dintre valoarea serviciilor facturate şi valoarea stipulată în contract a acestora.

În dosarul consultat de FANATIK se mai arată că, în niciun caz, lipsa contractului nu poate fi suplinită prin decizia indicată mai sus, aceasta nefiindu-i opozabilă debitorului în condiţiile în care nu şi-a manifestat consimţământul de a i se aplica. În procesul civil exista instituită obligaţia părţilor de a-si proba pretenţiile. Această obligaţie se coroborează şi cu dispoziţia ce reglementează sarcina probei, text potrivit căruia cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Cum, în speţă, reclamanta nu a dovedit pretenţiile sale, deşi îi revenea sarcina probei, instanţa a specificat că va respinge cererea formulată, ca neîntemeiată, decizie luată de Judecătoria Sectorului 4 pe 13 martie 2025. PPC Energie Muntenia SA a formulat apel, iar dosarul a ajuns la Tribunalul București, unde a fost înregistrat pe 30 aprilie 2025. Nu există informații pe portalul instanțelor de judecată legate de următorul termen al procesului.