Ce este tratatul ONU pentru marea liberă și va salva oceanele lumii?

După un deceniu de negocieri și un maraton final de două săptămâni de discuții non-stop, țările din întreaga lume au convenit asupra unui nou tratat pentru a proteja marea liberă a lumii.

Acordul, încheiat târziu la 4 martie la New York, stabilește un cadru legal care va permite în cele din urmă țărilor să desemneze apele internaționale drept zone protejate pentru viața marină, dacă este convenit prin consens.

Dar, deși militanții au salutat vestea ca fiind o „zi istorică pentru conservare”, ei au avertizat că aceasta a marcat doar începutul unei lungi călătorii pentru a se asigura că oceanele lumii sunt protejate în mod adecvat pentru generațiile viitoare.

Ce sunt marile libere?

„Marea liberă” se referă la oceanele care se află în apele internaționale, ceea ce înseamnă că nu sunt supuse niciunei reguli sau reglementări stabilite de guvernele naționale. Aproximativ două treimi din oceanele lumii se încadrează în această categorie, acoperind în total jumătate din planetă. Există puține protecții legale care să guverneze activitatea în marea liberă, în special în ceea ce privește problemele de mediu.

„Marea liberă este a tuturor; din punct de vedere juridic, ele sunt văzute ca „moștenirea comună a omenirii”, la fel ca spațiul sau luna”, a spus Frida Bengtsson la Universitatea din Stockholm din Suedia, într-un comunicat.

Apele internaționale găzduiesc puncte fierbinți ale biodiversității marine și zone cu habitate unice, cum ar fi grădinile de corali de adâncime și munții subacvatici. Dar aceste ecosisteme sunt supuse unui stres tot mai mare și multe specii oceanice, inclusiv rechini, raze și balene, sunt amenințate cu dispariția din cauza pescuitului excesiv și a schimbărilor climatice. De ani de zile, biologii marini au susținut că sunt necesare protecții mai stricte ale mediului pentru a oferi oceanelor și locuitorilor lor șansa de luptă de supraviețuire.

Ce este tratatul pentru marea liberă?

Cunoscut oficial ca Tratatul privind biodiversitatea dincolo de jurisdicția națională, acordul va oferi primul cadru legal pentru aplicarea protecției mediului în marea liberă.

Națiunile au discutat despre acest tratat din 2004 și numai în ultimul an au încercat de trei ori să treacă acordul.

Dar discuțiile s-au dovedit controversate. Națiunile s-au certat de mult cu privire la modul de împărțire a beneficiilor resurselor genetice în apele internaționale, ceea ce se poate dovedi profitabil pentru industriile farmaceutice și cosmetice. Finanțarea și drepturile de pescuit au fost, de asemenea, puncte majore de conflict.

De când Summit-ul COP15 pentru biodiversitate la Montreal, Canada, anul trecut, au crescut presiuni asupra statelor membre pentru a ajunge la un acord care să permită lucrărilor de conservare a oceanelor să avanseze. Grupuri de mediu precum Greenpeace au avertizat că, fără un tratat care să guverneze marea liberă, ar fi imposibil să se atingă obiectivele cruciale convenite la COP15, cum ar fi Obiectivul de a proteja 30% din pământul și marea lumii până în 2030, cunoscut sub numele de 30 până la 30.

Un efort diplomatic concertat din partea așa-numitei coaliții de înaltă ambiție, care includea Uniunea Europeană, SUA, Marea Britanie și China, a fost, de asemenea, crucial pentru deblocarea unui acord. Promisiunile de finanțare suplimentară pentru a sprijini acțiunile au ajutat, de asemenea: la 2 martie, UE a anunțat în valoare de 816,5 milioane EUR (723 milioane GBP). angajamente pentru protecția oceanelor.

Ce realizează tratatul?

Tratatul mult așteptat se va dovedi „esențial pentru abordarea triplei crize planetare a schimbărilor climatice, pierderii biodiversității și poluării”, a declarat secretarul general al ONU, Antonio Guterres, într-un comunicat.

Unul dintre elementele cele mai critice ale documentului este prevederea acestuia pentru a permite crearea unor zone marine protejate internaționale, în care activități precum pescuitul industrial sau minerit de adâncime ar putea fi restricționat. Mișcarea este văzută ca fiind vitală pentru a permite lumii să atingă ținta de 30 pe 30.

Greenpeace a spus că noul tratat este o „zi istorică pentru conservare” și un punct de plecare viabil pentru atingerea obiectivului 30 pe 30. „Acum putem trece în sfârșit de la discuții la o schimbare reală pe mare”, a declarat Laura Meller, militant pentru oceane pentru Greenpeace Nordic, într-un comunicat.

Tratatul include, de asemenea, un plan de revizuire a evaluărilor de impact asupra mediului, care calculează daunele potențiale ale activităților umane în marea liberă. Conform tratatului, toate națiunile vor trebui să urmeze reguli de bază consecvente pentru realizarea acestor evaluări.

Există prevederi pentru a împărtăși beneficiile materialelor genetice din oceane, iar summiturile „COP” regulate vor avea loc pentru a se asigura că tratatul este aplicat în mod adecvat.

Ce se întâmplă mai departe?

Atingerea unui acord asupra textului tratatului este un progres major, dar este doar începutul unui proces îndelungat de ratificare și implementare.

Tratatul trebuie să fie adoptat oficial de statele membre, apoi ratificat de cel puțin 60 de țări înainte de a intra în vigoare. Tratate internaționale similare, cum ar fi Acordul de la Paris privind climaa durat aproape un an pentru a fi semnat și ratificat.

Vor exista, de asemenea, alte întrebări de rezolvat în întâlnirile ulterioare, cum ar fi modul în care ariile marine protejate vor fi gestionate, conectate și puse în aplicare.

„Tratatul stabilește angajamente ample de a proteja 30% din marea liberă. Ce părți vor fi protejate și cât de strict, rămâne de decis”, spune biologul marin Helen Scales.

„Speranța mea este că tratatul va implementa o protecție semnificativă, adică protejarea strictă a zonelor de toate sursele potențiale de rău.”

Subiecte: