Acordul UE-Mercosur a intrat în vigoare. Condițiile horror din abatoarele care furnizează carnea Europei. „Companiile ar vrea să fim roboți”

1 mai 2026 este data oficială de intrare în vigoare a acordului dintre UE și Mercosur, atât de contestat de fermierii europeni. Dacă pe continentul nostru îngrijorările se manifestă cel puțin până la proba contrarie, în America de Sud presiunea asupra lucrătorilor din industria alimentară este din ce în ce mai apărătoare, chiar aproape de nesuportat. În cea mai dificilă situație se regăsesc muncitorii din Brazilia, în condițiile în care UE a devenit al doilea partener comercial al țării, după China, iar acest statut atrage după sine o cerere mai mare de carne din partea europenilor.

Jumătate din carnea produsă în Chapeco este destinată exportului

Ca urmare a acordului cu Uniunea Europeană exporturile braziliene de carne de porc și de păsări de curte sunt așteptate să crească cu 19,7% până în 2040, conform unei analize a Institutului de Cercetări Economice Aplicate. Unul din centrele producţiei de carne se află în Chapeco, un oraș cu aproape 300.000 de locuitori, situat în statul Santa Catarina din sudul Braziliei. Pereţii clădirilor abundă în afişe publicitare prin care oamenii sunt invitaţi să se angajeze în fabricile giganților agroalimentari MBRF, Aurora, JBS și Ecofrigo care îşi au sediul aici.

Cu 588.000 de tone de carne produse în 2025 – reprezentând 2% din producția totală de carne de vită a țării, 7,3% din producția de carne de porc și 54,4% din producția de carne de curcan – oraşul Chapeco mai este supranumit şi „capitala abatoarelor”, impunându-se ca unul dintre principalele centre mondiale de producție de carne. Confruntați cu perspectivele de creștere a cererii de carne, cei aproximativ 19.500 de lucrători angajați în acest sector s-ar putea să nu mai poată ține pasul cu ritmul producției, aproximativ jumătate din aceasta fiind destinată exportului (63% din carnea de pasăre și 47% din carnea de porc), potrivit unui reportaj realizat de Le Monde în acest oraş brazilian. Drept urmare, abatoarele fac angajări în fiecare zi, atrăgând inclusiv imigranți din Haiti, Venezuela și chiar din unele țări arabe, care caută un loc de muncă.

Salariul unui muncitor la abator în Brazilia depăşeşte cu puţin 300 de euro/lună

„Este un loc de muncă stabil!”, îi spune entuziasmat Josue da Silva, un bărbat în vârstă de 28 de ani, reporterului Anne-Dominique Correa. Josue provine din rândurile poporului indigen Kaingang şi s-a anjagat în urmă cu doar trei săptămâni la abatorul Ecofrigo, pentru a sacrifica porci. El este bucuros că în sfârșit poate conta pe un loc de muncă stabil, departe de recoltele sezoniere de mere, struguri sau curmale pe care se bazase anterior. „Acestea durează doar între 30 și 90 de zile”, a explicat el, adăugând că Ecofrigo îi asigură transportul zilnic din satul natal, aflat la două ore și jumătate distanță de mers cu mașina.

„În câteva luni, entuziasmul inițial al multor lucrători din abatoare începe să se estompeze”, notează autoarea reportajului. În fabrici, porcii, curcanii și puii se mișcă de-a lungul liniilor de producție într-un ritm frenetic, forțându-i pe muncitori să repete aceleași mișcări neobosit, până la epuizare. „Acesta este unul dintre sectoarele cu cele mai ridicate niveluri de risc ocupațional”, avertizează Roberto Ruiz, medic de medicina muncii din Santa Catarina, enumerând ca simptome tendinita, pierderea auzului, infecțiile, mutilările și depresia.

Este amintit şi cazul Marcelinei Sentiris, o imigrantă haitiană în vârstă de 40 de ani, care suferă de o inflamație a umărului, cauzată de suprasolicitare. Ea lucrează la abatorul MBRF, unde munca după cum spune ea, „este foarte dureroasă, periculoasă și epuizantă”. Sentiris a ajuns în Brazilia după cutremurul care a devastat Haiti în 2010. De atunci, a lucrat neîntrerupt de la 4 dimineața până la prânz, pentru a trimite o parte din salariul său (1.900 de reali pe lună, sau aproximativ 325 de euro) acasă, membrilor familiei. Deși a solicitat să fie transferată pe un post de curățenie, cererea ei nu a fost aprobată.

Obligați să muncească la temperaturi sub 12 grade, mulți muncitori se îmbolnăvesc

„Companiile ar vrea să fim roboți”, spune Jenir Ponceano de Paula, fost lider sindical. El acuză companiile că pun sănătatea lucrătorilor pe plan secund, în detrimentul producției. „Nu le pasă dacă lucrătorii se îmbolnăvesc”, a adăugat el. „Dacă nu îți îndeplinești cota de producție, trebuie să mănânci repede și să te întorci să te ocupi de stocul care s-a acumulat. Și nu poți lăsa prea multă carne pe oase, altfel ești mustrat”, spune Claire Fatima, o femeie în vârstă de 55 de ani. Ea a explicat că, după 15 ani de dezosare și tăiere a pulpelor de curcan la MBRF, nu se mai putea pieptăna sau freca o tigaie, pentru că o dureau prea tare brațele din cauza tendinitei și bursitei.

Reprezentantă sindicală, Fatima a criticat anumite reglementări sanitare europene, aplicabile în abatoarele care exportă carne în UE, în special cele care impun menținerea temperaturilor sub 12°C. „Frigul este prea intens: provoacă dureri de cap, infecții ale sinusurilor. Și pe lângă asta, este mult zgomot hale și nici nu există ferestre”, a adăugat ea, menționând că acest mediu de lucru este și mai dificil de suportat pentru femei, care reprezintă aproape 60% din forța de muncă.

Fabiola Martinez, o imigrantă venezueleană în vârstă de 28 de ani, se numără şi ea printre miile de lucrători care suferă din cauza muncii. Ea a povestit cum aproape a pierdut sarcina în timp ce lucra la JBS, în Seara, la est de Chapeco, unde între 2023 și 2024 a îndepărtat vene, nervi și excesul de grăsime de pe spata de porc, folosind un cuțit uriaş. După ce a rămas însărcinată în decembrie 2023, a început să simtă dureri insuportabile, greață și sângerări, iar asta a împiedicat-o să țină pasul cu ritmul de producție. „Trebuia să procesez două bucăți pe minut. Medicul mi-a dat o adeverinţă care atesta că nu mai pot ridica greutăți, iar bucățile de porc pot cântări până la 8 kilograme”, spune tânăra. La fel ca Sentiris, a cerut să fie transferată într-o altă secţie, dar şeful i-a respins cererea: „Mi-a spus în fața tuturor că sarcina nu este o boală”.

La rândul său, Enmanuel Rodriguez, un venezuelean în vârstă de 23 de ani și fost angajat al abatorului JBS din Sao Miguel do Oeste, de la periferia orașului Chapeco, a declarat că și-a pierdut degetul arătător al stângii din cauza neglijenței angajatorului său. Ajuns pe cont propriu în Brazilia în 2021, a fost imediat angajat de multinațională pentru a tăia capetele și picioarele porcilor, folosind o mașină care semăna cu niște foarfece mari, acționate cu buton. Potrivit spuselor sale, mașina era defectă. „Se deschidea şi se închidea când nu te aşteptai”, spune el. Deși i-a raportat acest lucru şefului de secţie, nu s-a luat nicio. „Veneau și se uitau, apoi plecau spunând că totul este în regulă”, povesteşte tânărul. Pe 18 martie 2023, în timp ce îndrepta o carcasă de porc care se răsturnase pe linia de transport, foarfeca s-a închis brusc, retezându-i degetul.

Economiștii brazilieni se tem acordul UE-Mercosur va agrava situația muncitorilor

Ca răspuns la aceste plângeri, firmele de avocatură au proliferat în Chapeco și în zonele înconjurătoare, pentru a-i apăra pe lucrătorii care îşi caută dreptatea. Avocatul Axe Schettini și-a deschis propria firmă în 2023, chiar vizavi de Aurora, cel mai mare abator din oraș. Specializat în accidente de muncă și boli profesionale în sectorul agroalimentar, el a declarat că a gestionat peste 2.000 de cazuri, inclusiv cel al lui Rodriguez, venezueleanul care a dat în judecată JBS, care a primit despăgubiri de peste 100.000 de reali (aproximativ 16.000 euro). Aceste victorii nu au încurajat însă companiile să ia măsuri pentru a preveni apariția unor noi incidente. „Sumele acordate drept despăgubiri sunt mici, adesea nici măcar nu acoperă costul tratamentului medical”, spune avocata Isadora Lazaretti, al cărei birou se află în fața impunătorului abator JBS din Seara.

José Alvaro de Lima Cardoso, economist la Universitatea Federală din Santa Catarina, spune că aceste abuzuri sunt structurale. „Brazilia reușește să exporte cantități mari de produse din aceste abatoare cu prețul exploatării lucrătorilor. Dacă lucrătorii ar avea salarii mai mari și condiții mai bune de muncă, aceste surplusuri comerciale semnificative ar scădea: produsele ar fi vândute la prețuri mai mari, iar competitivitatea lor pe piețele internaționale ar fi redusă”, a spus el, temându-se că intrarea în vigoare a acordului dintre Uniunea Europeană și Mercosur ar putea agrava și mai mult situația.