UDMR, în fața celei mai mari crize din ultimul deceniu. Ce stă, de fapt, în spatele cererii de recalculare a taxelor locale

Pe 3 februarie, UDMR anunța că va cere coaliției revizuirea nivelului taxelor locale, după ce oamenii din mai multe orașe din Ținutul Secuiesc au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva creșterilor de impozite. „Furia și dezamăgirea oamenilor sunt justificate. În ultimele săptămâni am profitat de fiecare ocazie pentru a asculta nemulțumirile. Am fost prezenți la proteste, am organizat audiențe și dorim să ajutăm cu toate forțele noastre”, se spunea într-un comunicat al UDMR.

Demersul părea surprinzător pentru o formațiune cunoscută cu consecvența cu care își susține pozițiile, însă protestele de amploare din secuime au însemnat mai mult decât o revoltă față de guvernul central de la București. Oamenii și-au îndreptat furia și împotriva UDMR, formațiunea care le-a reprezentat interesele în ultimii 35 de ani, până în punctul în care se poate spune că proteste nu au fot doar antiguvernamentale, ci și împotriva conducerii Uniunii, contestare rarisimă printre ungurii ardeleni.

„A căpușat tot ce este”

Seria protestelor a început pe 19 ianuarie la Sfântu Gheorghe, municipiul reședință a județului a Covasna deși primarul Antal Arpad, unul dintre cele mai influente personaje din Uniune, a mărit taxele doar prin indexarea cu rata inflației. Antal a ieșit în stradă și a reușit să potolească cele câteva sute de oameni adunate în fața primăriei cu promisiunea că va reveni la cuantumul inițial, deși nu avea atunci pârghiile legale să facă acest lucru.

Lucrurile au stat cu totul altfel pe 31 ianuarie, la protestul de la Miercurea-Ciuc, unde protestul nu a fost doar împotriva taxelor, ci direct o contestare în stradă a UDMR chiar din partea minorității pe care susține că o reprezintă. „În 35 de ani a căpuşat tot ce este, ce se mişcă aici. Dacă nu eşti UDMR-ist, eşti blocat, eşti tras înapoi. Nu poţi să faci nimic”, a declarat, pentru Agerpres, Pal Istvan Csaba, unul dintre participanții la protest.

Și primarul Korodi Attila a ieșit în stradă, însoțit de mai mulți consilieri locali, însă nu a avut parte de succesul lui Antal Arpad la Sfântu Gheorghe. Edilul a fost întrerupt frecvent de vociferări, iar unele dintre scandări vizau direct UDMR, nu guvernul Bolojan: „Korodi-pleacă!”, „UDMR-pleacă”, „UDMR-Iuda”, „În 30 de ani nu aţi făcut nimic”. Episodul s-a repetat pe 1 februarie la Odorheiu Secuiesc unde circa 1.000 de oameni au scandat lozinci îndreptat atât împotriva Guvernului, cât și a Uniunii.

Secuii au ieșit în stradă

Proteste similare au avut loc și la Târgu Secuiesc, iar sâmbătă, și la Gheorghieni, chiar dacă conducerea Uniunii anunțase între timp că va cere reconsiderarea nivelului taxelor locale, iar premierul Ilie Bolojan că este dispus să adopte o soluție care să facă posibil acest lucru. Secuii au reacționat cel mai vehement, cu manifestații de stradă de amploare, ținând seama de mărimea orașelor, pe când în restul țării s-au înregistrat doar cazuri izolate în care grupuri de oameni au intrat în ședințele de consiliu local să-și muștruluiască primarii și consilierii locali.

Iar scandările anti-UDMR au fost un element de noutate care a determinat liderii Uniunii să reacționeze în fața unei mișcări ce risca să ia amploare. Cererea de recalculare era inevitabilă încă de când Antal Arpad a revizuit taxele locale la Sfântu Gheorghe, deși nu avea încă instrumentul legal necesar.

Este pentru prima dată când Uniunea este contestată în stradă chiar de către ungurii ardeleni la acest nivel, iar Kelemen Hunor nu pare dispus să riște o ruptură de proporții între conducerea UDMR și maghiari. De altfel, Kelemen a mai fost confruntat cu o situație în care interesele UDMR și cele ale minorității maghiare s-au aflat flagrant în contradicție, iar atunci tot Uniunea a trebuit să cedeze.

Precedentul din 2014

La alegerile prezidențiale din 2014, UDMR, aflată pe atunci în coaliția care susținea guvernul lui Victor Ponta, a decis să-l sprijine pe acesta în turul II, împotriva lui Klaus Iohannis. La acea vreme, maghiarii din secuime au ignorat cu totul recomandarea de vot al liderilor UDMR astfel că în județele Harghita și Covasna Iohannis a obținut aproape 80% din voturi, iar în Mureș, unde populația maghiară este în proporții aproape egale cu cea românească, procentajul lui Iohannis a fost aproape de 70%.

În aceste condiții, imediat după alegerile din 16 noiembrie 2014, UDMR a anunțat că se retrage de la guvernare și din alianța cu PSD. La acea vreme, Kelemen Hunor spunea că una dintre greșelile fundamentale pe care le poate face un politician este „să nu ții cont niciodată de părerea oamenilor, de mesajul comunităților, de ce cred oamenii că ar trebui să faci, să ai impresia că tu știi totul”.

Pentru UDMR, miza aflată în joc este chiar supraviețuirea. Divizarea politică a maghiarilor ar crește considerabil riscul ca Uniunea să nu mai treacă de pragul electoral de 5%. Chiar dacă are șansa la pragul electoral alternativ (prin care un partid poate intra în Parlament chiar și cu mai puțin de 5% din voturi, cu condiția să obțină cel puțin 20% din voturi în măcar patru județe), în acest caz numărul de parlamentari pe care i-ar trimite la București ar scădea considerabil.