Rădăcinile intelectuale ale legionarismului

191

Mișcarea Legionară a fost considerată a fi un fenomen politico-religios care a lăsat urme adânci în istoria acestei țări, de la sfârșitul anilor 1920 până în 1945, și chiar după aceea. Rabinul Alexandru Șafran o definea ca fiind „alcătuită din elemente fasciste și naziste, dar cu urme de misticism creștin ortodox”. Legionarii erau- după cum nota Nae Ionescu- „militanții revoluției naționale”, cei care mărturiseau încrederea deplină în durabilitatea Mișcării Legionare, asigurată printr-o „trăire intensă și moarte de martiri.” Isac Chiva o considera ca fiind „mișcarea fascistă românească”, iar cele mai multe calomnii au fost îndreptate asupra personalității lui Mircea Eliade și a operei sale, care susținea o „ontologie antisemită”.