Nicolae Iorga, purtător de cuvânt al oștirii în fața regelui Ferdinand

116

Sursa documentară cea mai importantă privind activitatea lui Nicolae Iorga în 1917 este corespondența emisă și, mai ales, cea primită de aceasta. Din ultima categorie, o întinsă selecție am publicat în 1996 1. Din corespondență, care oferă o oglindă fidelă a activității istoricului în 1917, se pot desprinde liniile principale ale acțiunilor sale, toate legate de efortul de război al României și de dezideratul final al românilor, Unirea cea mare. Dar, totodată, corespondența respectivă oferă un tablou fidel al înseși evoluției generale a țării, al frământărilor prin care trecea: desfășurarea războiului; relațiile cu aliații; drumul spre Unirea Basarabiei; evoluția moralului populației; luptele politice și sociale.